In coliba intunecata-Vasile Voiculescu

În coliba întunecoasă Din carne şi os lucrată A intrat Hristos deodată Nu făclie ce se stinge, Nu icoana ce se frânge, Ci El Însuşi, trup şi sânge Preschimbat pentru făptură Într'o scumpă picătură, Dulcea Cuminecătură. Coliba cum L-a primit S'a făcut cer strălucit Cu bolta de mărgărit Şi pe ea soare şi stele Cu luceferi printre ele. În mijloc tron luminos Şi pe el Domnul Hristos Care mult se bucura Duhul Sfânt Se alătura Şi acolo rămânea Şi acum şi pururea.

Trup tu dormi, Domnul te paşte! Suflete, scoli şi cunoaşte https://Versuri.ro/w/6yj7 Luminos Prunc că Se naşte Dară Pruncul cine mi-I? Mi-e Hristosul Dumnezeu Coborît în pieptul meu. Maica Sfântă'n brate-L ţine, Duhul Sfânt cu drag l-alină, Îngeri cu raze se-nchină. Nu dorm, trupul meu îmi spune Ci-ncleştat de grea minune Stau în muta rugăciune Să mai mişc nu se cuvine, Căci cu harul care vine (bis), Raiul tot se află'n mine. Şi noi Doamne ne-am sculat Colibele am curăţat Uşi, ferestre, toate-s noi. Doamne, intră şi la noi! În peştera inimii, în palatul Treimii.